KAPAP este un acronim pentru denumirea în ebraică Krav Panim El Panim, și se traduce prin Luptă Față în Față (Face-to-Face Combat).
Sistemul
Kapap a fost dezvoltat la sfârșitul anilor 1930, în cadrul taberelor
evreiești Aliyah, ca parte a pregătirii pregătitoare înainte de sosirea
lor în Palestina Obligatorie. Acesta a fost considerat în primul rând un
set de competențe practice care a fost dobândit în perioada de
instruire a luptătorilor Palmach și Haganah.
Accentul principal a fost acela de a îmbunătăți rezistența fizică, de a ridica și de a întări spiritul și de a dezvolta un set de abilități defensive și jignitoare. A inclus folosirea practică a armelor reci, box, judo, jujutsu, karate, precum și lupta cu cuțite și bastoane.
În anii 1930, Maishel Horovitz, liderul mișcării tineretului HaMahanot HaOlim, a elaborat o metodă de luptă scurtă pentru a face față polițiștilor britanici care erau înarmați cu cluburi. Ulterior, metoda sa a devenit una dintre principalele componente ale instruirii de luptă de la mână la mână pentru toți luptătorii Haganah, contribuind astfel la dezvoltarea lui Kapap.
